Padis – Muntii Apuseni – Circuitul Gropii de la Barsa

Ajungem în șaua Scărița urmând drumul Pietroasa – Padis și parcăm mașinile la drumul forestier în direcția care duce spre Campingul Glăvoi. Toamna târzie aduce dimineți reci, solicitându-ne să alegem un echipament mai gros. Cu toate acestea, unii dintre noi au sfidat frigul, rămânând în pantaloni scurți și sperând la o încălzire surprinzătoare a vremii.

Pornim spre Glăvoi pe drumul forestier, aproximativ 500 de metri, unde ajungem la un vălcel înierbat. După o regrupare, începe un urcuș pe iarbă semi-înghețată. Trecem în cele din urmă peste creasta care separă Uvala Bălileasa de Bazinul Gropii de la Barsa, părăsim drumul care coteste la dreapta, mergând înainte și urmând marcajul bandă galbenă care vine din Padis. Traversăm o fâșie de pădure, apoi o poieniță, iar de aici un ultim coborâș de aproximativ 10 minute, printr-un molidiș des, ne scoate la o poteca lângă Peștera Ghețarul Barsa.

Peștera Ghețarul Barsa

Aceasta are o lungime de aproximativ 3,474 m și nu este accesibilă decât speologilor. Noi am coborât să tragem câteva cadre spectaculoase în porțiunea mai accesibilă. Această gură de aven este de fapt prima intrare în Peștera Ghețarul de la Barsa. Drumul aici se ramifică spre dreapta cu o derivație marcată cu punct dublu galben, unde după câțiva zeci de metri, se află intrarea principală a peșterii, Ghețarul de la Barsa. Turiștii trebuie să fie precauți, pentru că imediat după aceasta se află o pantă periculoasă acoperită în permanență cu un strat subțire de gheață. Urmăm marcajul. În continuare, urcăm accentuat, ajungând la marginea unei văi pe care coborâm în aval. Aici, la baza unei pante abrupte, se deschide portalul Peșterii Zăpodie. După ce coborâm o pantă destul de abruptă, ajungem la o crăpătură verticală de 8 metri, parțial înfundată cu zăpadă. Este intrarea Peșterii de la Zăpodie, cu o vastă rețea subterană de peste 7 km, în care curg două râuri subterane. Revenim la bifurcație și încercăm să ne dezmorțim puțin la razele soarelui.

Tăul Negru

Ne continuăm drumeția pe marcajul bandă galbenă și după puțin timp ajungem la Tăul Negru, cunoscut și sub numele de Tăul fără fund, deoarece datorită culorii, fundul nu se vede. Tăul Negru are o adâncime de 14 metri și este situat într-un cadru natural deosebit de frumos, în mijlocul pădurii de conifere. Traseul devine din ce în ce mai spectaculos și începe un coborâș accentuat. Atenție la marcaje. Am ajuns la groapa de la Barsa. Depășim în continuare un prag stâncos, mergem înainte pe potecă, trecem de un alt prag de stâncă, iar de aici un ultim coborâș ne scoate la gura Peșterii Negre. Peștera Neagră are o lungime de peste 1 km, iar din 1974, când s-a făcut joncțiunea cu Peștera de la Zăpodie, sistemul are o lungime totală de 12,048 m. Este colectorul apelor din partea de est a Gropii de la Barsa. Deasupra peșterii se înalță abruptul stâncos denumit Cuculeul de Fier. Începem o urcare lină și nu peste mult timp ne intersectăm cu traseul Circuitul Galbenei. Aici luăm un mic popas. De aici avem aproximativ 20 de minute până la Pietrele Galbenei, cu o urcare lină printre stânci și frunze uscate.

Pietrele Galbenei

Trecem de o răscruce de drumuri și ajunși sus pe Pietrele Galbenei primim o bine meritată baie de căldură. Pietrele Galbenei văzute dinspre nord, reprezintă versantul situat în extrema sudică a Gropii de la Barsa, la care poteca turistică urcă în serpentine prin pădurea virgină. Partea sudică a versantului însă este un abrupt calcaros de peste 200 de metri adâncime, cu largi priveliști. Peretele alb de stâncă lucește în soare străjuind Poiana Florilor, ca un zid de cetate apărând frumusețile platoului Platoul Carstic Padis. Ne întoarcem la răscruce, lângă care am trecut mai înainte, și o luăm la dreapta. Poteca este bine marcată și ușoară și, după aproximativ jumătate de oră, ajungem la marginea avenului Borțig un punct important din Platoul Carstic Padis.

Avenului Borțig

Avenul are o lungime de aproximativ 150 m și o adâncime de 54 m. Este renumit atât pentru dimensiunea deschiderii, cu un diametru de 35 m, cât și pentru volumul de gheață de la fundul avenului, estimat la 30,000 mc, situându-l pe al doilea loc din țară, după Ghețarul Scărișoara. Coborâm pe potecă spre Cetățile Ponorului și, după câțiva zeci de metri, ajungem la intersecția cu traseul punct galben care vine dinspre Cheile Galbenei.

Circuitul întreg are o lungime de 17 km, cu o durată de 7 ore, cu multe opriri pentru fotografii și explorări.