stefi

About stefi

Posts by :

Aventura peșterilor ascunse din Apuseni: Circuitul secret din Valea Firii

Circuitul peșterilor de pe Valea Firii
Distanta: 11 km
Durata: 6 ore cu multe poze si filmare
Elevatie: 550 m

Accesul spre punctul nostru de pornire se face din drumul E60 Oradea-Cluj, cu o deviere la Bologa. De acolo, continuăm prin Răchițele și, după ce trecem de pasul Prislop, la o curbă strânsă în ac de păr, găsim bariera care marchează intrarea pe traseu.

Ne echipăm corespunzător, asigurându-ne că avem suficientă apă pentru hidratare pe parcursul unei zile toride. La începutul traseului, trecem pe lângă un panou informativ care ne indică faptul că acesta este un circuit ce trece pe lângă peșteri aparținând sistemului Humpleu, al doilea cel mai mare sistem speologic din țară ca lungime.

Pornim cu o urcare lină într-o pădure cu brazi ordonați. Deja după prima urcare dăm de un prim aven în formă de horn. Continuăm urcarea și doar după câteva minute ajungem la Peștera Humpleu. Este a doua peșteră ca lungime din țară, având 40 km. Intrarea în peșteră este mică și îngustă, dar Peștera Humpleu va deveni cel mai probabil în curând cea mai întinsă cavitate din țară, depășind cunoscuta Peșteră a Vântului. Se aproximează că Peștera Humpleu are un potențial de dezvoltare al galeriilor de peste 100 km lungime.

Peștera este închisă și poate fi vizitată numai cu aprobarea, în echipe bine antrenate și echipate. Cu o deschizătură de cel puțin 40 de metri, este formată dintr-o sală mare cu câteva ramificații nesemnificative. Această peșteră adăpostește a doua cea mai mare colonie de lilieci din țară.

Dacă veniți la începutul verii, aici găsiți un câmp întreg de bulbuc de munte. Cadrele acestea au fost făcute anul trecut, la sfârșitul lunii iunie.

Dispozitivele folosite pentru monitorizarea gândacilor de scoarță se numesc capcane feromonale. Acestea sunt capcane specializate care folosesc feromoni, care imită semnalele naturale de atragere ale gândacilor, pentru a-i captura și monitoriza. Acestea sunt amplasate pentru a detecta prezența și densitatea populațiilor de gândaci de scoarță, ajutând la gestionarea și controlul acestora.

Trecem pe lângă o capcană feromonală cu care se poate detecta prezența și densitatea gândacilor de scoarță. După un mic popas, traversăm poiana… o să marchez pe filmare unde este continuarea traseului.

Peștera Ghețarul de la Vârtop (Murgău) este un fenomen carstic impresionant, având o gură de intrare aproape verticală de 40×30 m. Peștera are aproximativ 200 m lungime și 80 m denivelare și adăpostește un ghețar permanent cu o grosime de peste 30 m.

Trecem pădurea care pare sculptată de natură însăși, atât de armonios și ordonat sunt dispuse toate elementele sale, încât ai impresia că te afli într-un parc amenajat cu grijă. Ajungem la un marcaj de rezervație naturală… a nu se confunda cu marcajul turistic.

Am dorit să urmăm traseul marcat până la capăt, însă acesta părea să ne conducă prin pădure, deși în realitate doar ocolea drumul forestier, pentru ca în final să ne ducă direct în albia pârâului. Prin urmare, vă recomand să continuați drept pe drumul forestier. Traseul marcat nu oferă nimic în plus și, așa cum ați observat, la finalul traseului, după Poiana Vârtop, devine chiar derutant, cu marcaje ascunse care complică drumul.

Descarca traseu GPX

Panorame uimitoare din Apuseni – Poarta Zmeilor si Balconul de pe Bedeleu, Detunata Goala

Poarta Zmeilor si Balconul de pe Bedeleu

Distanta: 14 km, dus/intors
Durata: 8 ore cu multe poze si filmare
Elevatie: 856m

Aventura noastră începe din Sălciua de Jos, unde vom explora mai întâi spectaculosul traseu către Balconul de pe Bedeleu. Însă, rămâneți până la final, pentru că am pregătit și un alt traseu surpriză, într-o locație diferită, care va fi un adevărat bonus!
La ieșirea din Sălciua de Jos, pe dreapta, ne întâmpină puntea suspendata peste râul Arieș. Aici începe traseul nostru, marcat cu cruce roșie. Traversăm cu atenție podul, ale cărui scânduri par nesigure, dar pot fi parcurse cu ușurință. Am observat localnici trecând cu o siguranță de parcă ar merge pe un pod solid de beton. După pod, marcajul ne ghidează la stânga prin tufișuri, iar apoi ajungem pe un drum deschis, care duce direct spre satul Sub Piatra. Cei care doresc pot ajunge aici cu mașina, dar vor pierde experiența unică a traversării podului suspendat.

Ajunși la drumul pavat, alegem ramificația spre stânga și trecem peste un pod mic. Suntem acum pe poteca tematică „Pietrele Vorbitoare”. Aceste poteci tematice se deosebesc prin panourile informative amplasate de-a lungul traseului. Până la Balcon ar trebui să întâlnim cinci astfel de panouri. După o scurtă urcare, cotim la dreapta, continuând ascensiunea. Intrăm în pădure și urmăm poteca de-a lungul unei curbe de nivel, într-o urcare ușoară. După puțin timp, ajungem la o troiță cu marcaj și panoul nr. 3, situat la marginea pădurii. De aici, avem o priveliște superbă asupra văii Arieșului și satului Sălciua, dar și spre abrupturile calcaroase ale Bedeleului.

Începem un urcuș mai susținut prin vegetație, iar apoi continuăm urcarea treotat prin pădure până ajungem la poiana Șipote, unde un indicator ne direcționează spre cascada cu același nume. Începem coborârea cu grijă, pe rădăcinile solide ale copacilor. Atenție, pe vreme umedă poteca poate deveni alunecoasă, iar balustrada, destul de subredă, nu oferă prea mult ajutor. Ajungem la minunatele cascade de travertin, cu înălțimi de până la 20 de metri – un spectacol natural de neuitat. Apa calcifică vegetația din jur, mai ales mușchiul, creând un efect spectaculos.

După ce revenim în poiana Șipote, pornim spre a doua parte a drumeției, îndreptându-ne spre stâncile calcaroase ale Bedeleului, până sus la Balconul de pe Bedeleu. Urmăm marcajul cruce roșie, care se intersectează cu triunghiul roșu, un alt traseu ce merge pe curba de nivel până în lunca Arieșului. Continuăm urcarea treptată prin pădure, traversând pâraie care alimentează cascada. De aici mai avem aproximativ două ore până la Balcoane. În prima parte, trecem printr-o pădure răcoroasă, unde poteca este bine marcată, iar decorul natural creează senzația unui parc frumos amenajat. Apoi poteca cotește brusc la dreapta și urcăm pe stânci, urmate din nou de o porțiune împădurită, presărată cu blocuri de stâncă uriașe.

Ajungem la o secțiune mai dificilă, cu rădăcini și grohotiș mărunt. Recomand să aveți încălțăminte adecvată pentru aderență – urcarea poate părea realizabilă, dar coborârea fără echipament potrivit poate deveni periculoasă. Marcajele sunt mai rare, însă poteca este bine bătătorită. Pe măsură ce urcăm, primele stânci devin vizibile, iar la o cotitură, se deschide o priveliște spectaculoasă cu râul Arieș șerpuind printre munți – doar un preludiu pentru ceea ce urmează.

După încă o urcare scurtă, întâlnim un mic indicator care ne abate doar 30 de metri spre un balcon din lemn. Panorama este pur și simplu uimitoare – un loc de neuitat pentru oricine ajunge aici. Totuși, mai avem de vizitat un ultim obiectiv: la câteva minute de la răscruce, coborâm pe potecă și găsim Poarta Zmeilor și peștera cu același nume. Poarta Zmeilor este un arc natural de piatră, format prin surparea galeriei peșterii din apropiere – un loc impresionant și încărcat de mister.

Detunata Goală

Distanta: 3 km, circuit
Durata: 2.15 ore cu multe poze si filmare
Elevatie: 189 m

Și, așa cum v-am promis, mai păstrez încă o prezentare despre un loc cu o belvedere spectaculoasă: Detunata Goală. Pentru a ajunge acolo, punctul de plecare este localitatea Bucium, situată în Munții Metaliferi, la aproximativ 16 km de Abrud. Odată ajunși în centrul comunei, un indicator spre stânga ne ghidează către Detunata Goală. Drumul este recent asfaltat până aproape de începutul traseului. Circuitul durează între 1 și 1,5 ore și urmează marcajul punct roșu. Noi am ales să parcurgem traseul în sens invers acelor de ceasornic.

Drumul este unul forestier, urcând ușor în spatele crestei Detunatelor. La un moment dat, marcajul indică o cotitură bruscă spre stânga, direct în pădure, unde începe o urcare susținută de câteva minute bune. Ajungem la un loc cu căderi de stânci, peste care trecem cu atenție. După câteva minute de urcare, atingem creasta. Priveliștea de sus este impresionantă și frumoasă. Totuși, trebuie să fii atent, deoarece poteca poate deveni alunecoasă, iar pe vârf, terenul este stâncos și destul de îngust. Dacă a plouat recent, poate fi periculos. Iar pe timp de iarnă, traseul este închis. De pe creastă se văd satele din zonă, Vârful Bihor și mina de cupru de la Roșia Montană.

Detunata Goală a primit această denumire de la localnici încă din vechime. Se spune că atunci când coloanele masive de bazalt se desprindeau și se prăbușeau spre poalele masivului, zgomotul puternic răsuna în vale, asemenea unei detunături. La poalele Detunatei găsești numeroase stânci sfărâmate, dovadă a prăbușirii acestor coloane. Denumirea de „Goală” vine de la lipsa vegetației pe versantul vestic, unde doar ici colo se găsesc plante. Pe creastă și pe laterale, însă, vegetația este mai bogată.

Un fenomen interesant este circulația aerului rece printre coloanele de bazalt căzute, acum acoperite de vegetație. Chiar și vara, simți o răcoare neobișnuită, ca și cum aerul rece vine de sub pământ, formând un adevărat frigider natural. Detunatele au fost declarate rezervație naturală încă din 1936. Deși accesul este ușor, locul nu este foarte turistic, păstrându-se astfel ca un colț de natură neatins.

Remeber 2023 – Top cele mai frumoase locatii vizitate in anul 2023

A venit momentul să facem o scurtă retrospectivă a anului care se încheie. A fost un an plin de provocări, dar și de momente de neuitat petrecute pe vârfurile munților, în mijlocul naturii, acolo unde inima noastră se simte cu adevărat acasă. Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine în aceste aventuri montane și au contribuit la frumusețea acestui an.

Să ne bucurăm împreună de aceste amintiri și să ne încărcăm cu energie pozitivă pentru anul care vine!

Padis – Muntii Apuseni – Circuitul Gropii de la Barsa

Ajungem în șaua Scărița urmând drumul Pietroasa – Padis și parcăm mașinile la drumul forestier în direcția care duce spre Campingul Glăvoi. Toamna târzie aduce dimineți reci, solicitându-ne să alegem un echipament mai gros. Cu toate acestea, unii dintre noi au sfidat frigul, rămânând în pantaloni scurți și sperând la o încălzire surprinzătoare a vremii.

Pornim spre Glăvoi pe drumul forestier, aproximativ 500 de metri, unde ajungem la un vălcel înierbat. După o regrupare, începe un urcuș pe iarbă semi-înghețată. Trecem în cele din urmă peste creasta care separă Uvala Bălileasa de Bazinul Gropii de la Barsa, părăsim drumul care coteste la dreapta, mergând înainte și urmând marcajul bandă galbenă care vine din Padis. Traversăm o fâșie de pădure, apoi o poieniță, iar de aici un ultim coborâș de aproximativ 10 minute, printr-un molidiș des, ne scoate la o poteca lângă Peștera Ghețarul Barsa.

Peștera Ghețarul Barsa

Aceasta are o lungime de aproximativ 3,474 m și nu este accesibilă decât speologilor. Noi am coborât să tragem câteva cadre spectaculoase în porțiunea mai accesibilă. Această gură de aven este de fapt prima intrare în Peștera Ghețarul de la Barsa. Drumul aici se ramifică spre dreapta cu o derivație marcată cu punct dublu galben, unde după câțiva zeci de metri, se află intrarea principală a peșterii, Ghețarul de la Barsa. Turiștii trebuie să fie precauți, pentru că imediat după aceasta se află o pantă periculoasă acoperită în permanență cu un strat subțire de gheață. Urmăm marcajul. În continuare, urcăm accentuat, ajungând la marginea unei văi pe care coborâm în aval. Aici, la baza unei pante abrupte, se deschide portalul Peșterii Zăpodie. După ce coborâm o pantă destul de abruptă, ajungem la o crăpătură verticală de 8 metri, parțial înfundată cu zăpadă. Este intrarea Peșterii de la Zăpodie, cu o vastă rețea subterană de peste 7 km, în care curg două râuri subterane. Revenim la bifurcație și încercăm să ne dezmorțim puțin la razele soarelui.

Tăul Negru

Ne continuăm drumeția pe marcajul bandă galbenă și după puțin timp ajungem la Tăul Negru, cunoscut și sub numele de Tăul fără fund, deoarece datorită culorii, fundul nu se vede. Tăul Negru are o adâncime de 14 metri și este situat într-un cadru natural deosebit de frumos, în mijlocul pădurii de conifere. Traseul devine din ce în ce mai spectaculos și începe un coborâș accentuat. Atenție la marcaje. Am ajuns la groapa de la Barsa. Depășim în continuare un prag stâncos, mergem înainte pe potecă, trecem de un alt prag de stâncă, iar de aici un ultim coborâș ne scoate la gura Peșterii Negre. Peștera Neagră are o lungime de peste 1 km, iar din 1974, când s-a făcut joncțiunea cu Peștera de la Zăpodie, sistemul are o lungime totală de 12,048 m. Este colectorul apelor din partea de est a Gropii de la Barsa. Deasupra peșterii se înalță abruptul stâncos denumit Cuculeul de Fier. Începem o urcare lină și nu peste mult timp ne intersectăm cu traseul Circuitul Galbenei. Aici luăm un mic popas. De aici avem aproximativ 20 de minute până la Pietrele Galbenei, cu o urcare lină printre stânci și frunze uscate.

Pietrele Galbenei

Trecem de o răscruce de drumuri și ajunși sus pe Pietrele Galbenei primim o bine meritată baie de căldură. Pietrele Galbenei văzute dinspre nord, reprezintă versantul situat în extrema sudică a Gropii de la Barsa, la care poteca turistică urcă în serpentine prin pădurea virgină. Partea sudică a versantului însă este un abrupt calcaros de peste 200 de metri adâncime, cu largi priveliști. Peretele alb de stâncă lucește în soare străjuind Poiana Florilor, ca un zid de cetate apărând frumusețile platoului Platoul Carstic Padis. Ne întoarcem la răscruce, lângă care am trecut mai înainte, și o luăm la dreapta. Poteca este bine marcată și ușoară și, după aproximativ jumătate de oră, ajungem la marginea avenului Borțig un punct important din Platoul Carstic Padis.

Avenului Borțig

Avenul are o lungime de aproximativ 150 m și o adâncime de 54 m. Este renumit atât pentru dimensiunea deschiderii, cu un diametru de 35 m, cât și pentru volumul de gheață de la fundul avenului, estimat la 30,000 mc, situându-l pe al doilea loc din țară, după Ghețarul Scărișoara. Coborâm pe potecă spre Cetățile Ponorului și, după câțiva zeci de metri, ajungem la intersecția cu traseul punct galben care vine dinspre Cheile Galbenei.

Circuitul întreg are o lungime de 17 km, cu o durată de 7 ore, cu multe opriri pentru fotografii și explorări.

Cetățile Apusenilor – Traseu drumeție, Cetatea Rădesei și Cetățile Ponorului

Întâi vizităm Peștera Cetatea Rădesei, un obiectiv turistic spectaculos situat în Munții Apuseni, la aproximativ 10 km de Padiș. Marcaj punct roșu este traseul în circuit al Cetăți Rădesei. Lăsăm mașinile la cabana Vărășoaia și pornim pe drumul forestier aproximativ 1 km până la locul în care drumul face o curbă de 90 de grade la stânga. Aici traseul nostru urcă uşor la dreapta.

Urmează un urcuș ușor prin pădure și ajunge deasupra Văii Rădeasa într-o poiană, pe o pantă înclinată. După care coboară până la intrarea în Peștera Cetatea Rădesei. Aici poteca se bifurcă. Poteca spre stânga ocolește peștera pe deasupra ei, în timp ce poteca din dreapta coboară pe un lanț de susținere, până la gura portalului înalt de peste 15 m.

Peștera Cetatea Rădesei

Peștera Cetatea Rădesei este o formațiune naturală impresionantă, cu o lungime de aproximativ 200 de metri. Traversarea peșterii se poate face doar la ape mici, în timpul verii, cu condiții minime de ploaie, datorită posibilelor viituri sau furtuni din timpul anului. În interior este tot timpul apă și foarte alunecos – indicat să folosiți încălțări adecvate!

Traseul prin peșteră este unul spectaculos, care include traversarea unor zone inundate, urcări și coborâri pe stânci și trecerea prin galerii înguste.

Odată intrați, ajungem într-o sală mare – ca o terasă de stâncă, de unde se coboară la firul apei, cu atenție. La jumătatea traseului, peștera se deschide într-o galerie iluminată natural prin tavanul peșterii. Această galerie este un loc ideal pentru o pauză de relaxare și admirare a peisajului. Următorul segment trece printr-o porțiune mai îngustă, lipsită de lumină, de unde ieșim într-un canion îngust pe unde se coboară abrupt cu ajutorul lanțurilor, spre poiana Rădesei.

Am parcurs 260 m în subteran, în cca. 20-30 de min. În Poiana Rădesei traseul se bifurcă din nou: o ramură face legătura cu Circuitul Someșului Cald (traseu închis temporar!), iar cealaltă urcă pe versantul drept pe o brână de calcar suspendată deasupra canionului Rădesei. Circuitul durează în total aproximativ 2 ore. Acest traseu poate fi combinat cu o altă excursie, cum ar fi o vizită la Pietrele Boghii, pentru a crea o zi plină de aventuri cu peisaje spectaculoase. Închidem circuitul prin coborârea la portal.

Peștera Cetățile Ponorului

Cel de-a doilea obiectiv al nostru este Peștera Cetățile Ponorului via Peștera Căput. De la Cabana Padiș, traseul este comun pentru marcajele Punct albastru (Circuitul Cetăților Ponorului), Punct galben (Circuitul Galbenei) și Triunghi roșu (Cabana Padiș – Arieșeni) Trecem printr-o poiană străjuită în stânga de Vf. Biserica Moțului, care domină întreaga zonă a Padișului. Traseul nostru continuă spre stânga pe curba de nivel prin pădure, pe o distanță de aproximativ 1,5 km. Trecem de prelungirea Poienii Ponorului și ajungem la Pârâul Ursului, pe care îl urmăm spre dreapta pe valea Izvorul Ursului.

Valea se îngustează și se curmă brusc în fața unui perete de calcar spart de gura triunghiulară a peșterii Căput. Intrarea în peșteră se face prin partea din dreaptă, unde urcând o pantă ajungem deasupra unui sistem de puțuri adânci. Priveliștea spre intrare este impresionantă datorită cascadei înspumate ce se prăvălește în primul puț, ceea ce face să vibreze întregul tavan de calcar. Apele ce se pierd aici apar în prima sală a peșterii Cetățile Ponorului… Părăsim peștera și în capătul văii Izvorul Ursului ajungem la drumul forestier La Grajduri – Cabana Cetățile Ponorului, unde o luăm câteva sute de metri la dreaptă spre Glăvoi, urmând să intrăm pe marcajul punct albastru care ne va ghida spre obiectivul nostru principal, Cetățile Ponorului.

Traseul coboară pe o potecă prin pădure și după 5 minute ajunge pe fundul unei doline unde cele două marcaje punct albastru și punct galben se despart.. Urcând ușor , traseul iese din dolină apoi coboară ușor spre dreapta pe un abrupt stâncos împădurit către firul Văii Cetăților, al cărei vuiet puternic se aude jos.

Poteca se continuă apoi spre stânga, pe curba de nivel, și iese brusc din pădure la un grohotiș în pantă mare, unde se află scări de metal. De aici se deschide frumoasa perspectivă asupra portalului Cetăților Ponorului de 74 m înălțime, cel mai mare din Europa. Continuăm coborârea spre baza portalului ajutându-ne de lanțuri și cablurile fixate.

Ajungem la baza portalului unde poteca coboară abrupt pe stânci. Suntem la intrarea subterană care face legătura între doline, unde vei găsi o plăcuță care avertizează că acest sector nu face parte din traseul turistic. Vă prezentăm câteva imagini cu intrarea în peștera care este mai ușor accesibilă doar atunci când apa este mică. Urmează să continuăm traseul turistic spre stânga cu o urcare pe scări metalice care duc spre dolina 3, unde poteca coboară pe o porțiune de grohotiș înconjurat de pereți verticali de peste 100 m.

Ajunși la bază, un alt portal îți va fura destul de repede privirea, dar de această dată acesta arată mai degrabă ca o intrare de peșteră. Este ieșirea culoarului subteran ce face legătura cu dolina 1.

De la baza Dolinei III, traseul continuă cu un urcuș abrupt pe un jgheab acoperit cu grohotiș și bolovani, sus, spre balcoane. Acest urcuș este destul de dificil și periculos, pentru că pietrișul este alunecos, iar bolovanii se vor rostogoli la vale în spatele tău, putându-i accidenta pe ceilalți. Prima parte a urcușului este mai ușoară, fiind prevăzută cu lanțuri ajutătoare. Partea finală a urcușului se continuă prin pădure, unde se schimbă simțitor peisajul.

Ajunși sus, ne intersectăm cu marcajul punct galben, unde luăm o mică pauză meritată. Urmează o porțiune de traseu spre dreapta, în care cele două marcaje merg din nou împreună o mică porțiune, unde din nou se desprinde punctul galben, ramificându-se spre avenul Borțig. Traseul continuă să șerpuiască prin pădure spre dreapta, trecând pe la cele 4 balcoane. De aici nu vom mai întâlni niciun urcuș solicitant. Li se spun balcoane pentru că aici au existat balcoane reale de lemn care în timp s-au degradat și au fost desființate. Acestea sunt puncte de belvedere asupra celor 3 doline. Balcoanele 1 și 2 au vedere spre Dolina III, Balcoanele 3 și 4 au vedere spre Dolina II.

Cheile Sighiștel – Paradisul verde. De la Peșteri Mistice la Canionul Fascinant

Accesul spre satul Sighiștel se face pe DN 75 pe traseul Stei – Câmpani, pe drumul care urcă în stațiunea de schi Vârtop. Aici, după școala din centrul localității, drumul se desprinde în stânga spre satul Sighiștel. Noi am parcat mașinile în capătul satului, dar marcajul traversează satul ajungând la camping.

Valea Sighistelului

Vom explora Valea Sighiștelului, dar cireașa de pe tort va fi Canionul din capătul văii. Trecem de camping-ul supra aglomerat de turiști, care revin an de an și care campează chiar și la intrarea în vale… panoul de restricționare fiind doar un simplu afiș de decor pentru ei.

După intrarea în vale, aceasta încă reușește să-și păstreze naturalețea simplă. La început, valea este destul de largă și oarecum comună. Nu prea dă semne că în capătul ei s-ar ascunde ceva ieșit din comun! Cu răbdare, înaintăm pe unde putem. În lunile de vară apa nu este prea mare. Am traversat-o de nenumărate ori fără probleme. Primăvara, apele sunt învolburate de la zăpada topită pe crestele Apusenilor și apa din vale poate fi considerabil mult mai mare. În unele zone se pot observa urmele șuvoiului de apă.

Înaintăm pe marcajul triunghi albastru, traversând de nenumărate ori apa. Aici nu vă poate deranja multă lume… telefonul mobil nu are semnal în zonă.

Sfatul meu este să aveți bocanci impermeabili sau, dacă veniți aici în căldurile verii, vă puteți încălța cu sandale pentru apă care permit apei să treacă, dar au o talpă de cauciuc aderentă și vă ajută să nu alunecați pe pietre.

Să nu uităm că Valea Sighiștelului este un paradis al speologilor. Pe vale sunt peste 200 de peșteri, de la câțiva metri la câțiva kilometri. Sperăm să vă putem prezenta pe larg într-un material viitor cât mai multe dintre ele. Aici se află și Peștera Coliboaia, unde cercetătorii au găsit urme ale omului preistoric și picturi ale acestuia datând de acum aproximativ 37.000 de ani: rinoceri păroși, urși, cai, bizoni și o felină. Aceste descoperiri au contribuit, de altfel, la introducerea peșterii în patrimoniul UNESCO. Peștera este una cu un acces extrem de greoi, doar speologii cu experiență reușesc să ajungă la ea.

Peștera Drăcoaia

Ajungem și la Peștera Drăcoaia, care se află în versantul drept, la cca. 30 m deasupra văii. La portalul imens al peșterii, se poate ajunge după urcarea unui mic grohotiș, care parcă iese din ea. Se ajunge într-o sală mare cu blocuri de piatră imense. După cca. 100 m, sala se îngustează, se transformă în galerie, care cotește la dreapta. În timp ce admirăm peștera, este bine să ne mai uităm și sub picioare, pentru că numărul mare de găuri reprezintă adevărate capcane. Galeria urcă din ce în ce mai tare și se termină într-un perete cu scurgeri stalagmitice. Galeriile peșterii continuă, dar noi ne întoarcem la intrare și continuăm să urcăm pe firul apei… unde, cu puțin noroc, putem observa puieți de păstrăv în apa cristalină.

Dacă primele două treimi ale văii nu sunt deosebite, ei bine, pregătește-te, fiindcă tot spectacolul a fost lăsat pentru ultima treime! Ca de nicăieri, ne-am trezit înconjurați de pereți de stâncă, la început mai mici și mai depărtați, iar apoi mai înalți și din ce în ce mai apropiați.

Cheile Sighiștel

Este neașteptat de frumos, de natural! Vegetația abundă, transformând totul într-un mod suprarealist. Distanța dintre pereți este puțin peste un metru! Verdele crud al mușchilor de pe pietre și de pe copacii căzuți la întâmplare, combinat cu albul rocii, dau un sentiment de haos ordonat! Pereții canionului se apropie foarte mult în ultima parte.

Traseul nostru se oprește când ajungem la o săritoare. Este un perete de stâncă de 7 metri înălțime care nu poate fi depășit decât cu echipament de escaladă. Aici, în perioada primăverii cu apă abundentă, găsim o mini-cascadă care acum este secată.

Lungimea traseului dus / intors este de 12 km cu o durata de 5 ore cu foarte multe opriri.

Explorând iarna cel mai izolat vârf din Apuseni – Vf. Buteasa – Aventură prin Munții Apuseni

Revin cu un vlog de drumeție de iarnă și cu o promisiune din 2021. Mă bucur că vă pot prezenta un traseu și un vârf drag mie, Vârful Buteasa.

Astăzi ne aventurăm în inima munților Apuseni pentru a face o ascensiune de iarnă pe rachete până la cel mai izolat vârf din zonă – Vf. Buteasa. Să vedem împreună cum este această experiență. Trecem de comuna Remeți și urcăm serpentinele până la barajul Valea Drăganului, unde trecem barajul și o luăm pe drumul forestier cca 18 km până la cantonul Ciripa.

Pornire de la Canton Ciripa

Înainte de a porni, ne asigurăm că avem echipamentul adecvat. Ne punem rachetele de zăpadă fără de care această aventură ar fi imposibilă, mai ales la întoarcere, după ce zăpada pierde crusta de gheață creată în decursul nopții. Intrăm pe traseu chiar în spatele cantonului Ciripa, pe marcajul triunghi roșu. Poteca este neumblată cu zapadă destul de cosistentă dar înghețată. Prima parte a traseului este un urcuș destul de susținut pe un picior de munte. Marcajul nostru merge în paralel cu marcajul de creastă, banda galbenă, care duce până la cabana Vărășoaia.

După urcușul susținut ajungem la o bifurcație. Aici ne întâlnim cu o potecă care coboară spre Cascada Moara Dracului. Cotim spre dreapta, urmând marcajul, și ajungem la o creastă de unde putem admira valea ce adăpostește renumita cascadă. Link-ul cu traseul Stana de Vale – Cascada Moara Dracului îl găsiți în descriere. Dar nu înainte să trecem de câteva căzături și să luăm pieptiș ultima porțiune de urcare către golul alpin, unde ghearele și crampoanele de la rachete sunt de un real ajutor.

Pe măsură ce ne apropiem de vârf, peisajul devine tot mai frumos. Ne oprim din pas în pas pentru fotografii și pentru a profita de vremea superbă. Urmează o mică porțiune unde poteca ne duce în pădure, la ieșirea căreia ne oprim pentru o scurtă odihnă, pentru a strânge energie pentru ultima parte a traseului.

Platou poiana Stânișoara

Luăm la pas deșertul de zăpadă, după care cotim puțin spre stânga, trecem prin poiana Stânișoara și ajungem în șaua dintre vârful Stânișoara și vârful Buteasa, marcajul comun, cu banda galbenă ține până aici. Și avem parte de o surpriză nu prea plăcută. Noi am crezut că suntem în Parcul Național Apuseni, dar se pare că suntem în Vestul Sălbatic, unde nu sunt legi. Vara, lumea se plimbă cu ATV-ul, iar iarna cu snowmobile-ul, se dau mari aventurieri. Dar mai bine admirăm peisajul care, pe lângă mirosul de benzină, ne taie răsuflarea.

Și în final, în fața noastră se înalță vârful Buteasa, unde vara trebuie escaladate stânci și jnepeniș, acolo iarna se nivelează toate imperfecțiunile. Ultima urcare ne ridică pulsul, dar oboseala este deplin compensată. Ajungând în vârf, avem parte de o priveliște spectaculoasă a munților acoperiți de zăpadă și de un sentiment de mândrie și satisfacție pentru efortul depus.

Panorma 360 de grade de pe Vârful Buteasa.

De pe Buteasa se deschide o largă panoramă asupra întregului masiv al Vlădesei. Spre nord, Lacul Drăgan în plină splendoare, spre est, Vârful Vlădeasa cu Cabana Meteo în vârf. Spre vest, culmea Muncelu și Stâna de Vale și spre sud, Munții Bihorului cu cele două vârfuri, Cucurbăta Mare și cel Mic.

Distanta: Canton Ciripa – Vf. Buteasa, dus/întors 13 Km
Durata turei: dus / întors a fost de 7 ore

SPONSORIZARILE se pot face pe:
REVOLUT: @cujmastefan
PAYPAL: https://www.paypal.me/CujmaStefan

INSTAGRAM – https://www.instagram.com/stefancujma
FACEBOOK – https://www.facebook.com/cujmastefan/
YOUTUBE – / stefancujma
WEB – https://www.stefancujma.ro
Echipamentul meu de vlog: https://kit.co/stefancujma

Remember 2022 – Hapy New Year 2023

Remember 2022 – Hapy New Year 2023 La final de an, tragem linie şi socotim ce am realizat în anul ce a trecut. Anul 2022 a fost un an cu mai puține drumeții dar și asa sunt recunoscător ca am avut norocul de a trăi momente de neuitat pe locuri extraordinare alături de oameni dragi.

De data asta vă invit să recapitulăm cu câteva cadre, unele în premieră. Ţin să mulţumesc şi colegilor din drumeţii fără care nu aş fi reuşit să ajung în atâtea locuri minunate.

Așă arată o floare care te poate ucide! Cum ajungi la unul din cele mai frumoase belvederi din Padiș

În acest episod aflați detalii despre o floare toxică care poate ucide și plecăm spre unul din cele mai frumoase belvederi din Padiș. Lăsând în urmă vârful Biserica Moţului din Padis, trecem să comandăm câteva porții de plăcinte cu afine de la tanti Maria pentru reîntoarcere. Urmează să luăm la pas traseul spre cabană cetăţile ponorului.

La pornire aveţi trei marcaje:
1. Punct galben care duce direct în Glăvoi prin poiana rotundă,
2. Punct albastru care duce spre poiana ponor apoi printr-o scurtătură trece spre cetăţile ponorului
3. Cruce galbenă care marchează poteca spre lumea pierdută. Mai găsiţi şi marcajul triunghi roşu care duce la peştera căput după o derivaţie dar noi anul trecut în primăvara l-am considerat prea sălbatic pentru a-l urma.

La a doua bifurcaţie, urmăm marcajul cruce galbenă şi ne continuăm drumul printr-o pădure de amestec. După câteva hopuri peste copacii căzuți ajungem la o tufă de flori superbe dar aici să ne povestească un specialist. În tura de azi o avem cu noi pe Iulia de la Incredible Forest Resources . Linkul proiectului este: https://incredibleromania.com

După un coborâş lin ajungem pe valea izvorul ursului unde ne despărţim de marcajul cruce galbenă şi urmăm cursul pârâului…care spre surprinderea noastră e aproape inexistent la punctul de trecere… şi mergând pe mal dintr-o data dispare …lăsând o albie uscată ca un deşert de pietre. Vă las câteva cadre din primăvara 2021 să vedeţi urmările secetei din anul acesta. Şocul e şi mai mare când ajungem la Peştera Căput care este situată în partea dreaptă a văii, unde ar urma să dispară în adâncuri apele pârâului care acum este inexistent. Întrarea în peșteră se face prin partea din dreapta. Urcând o pantă ajungem deasupra unui sistem de puțuri adânci.Vizita noastră în peșteră se termină aici, doar speologii cu un echipament adecvat pot parcurge toată lungimea peșterii de 1873 m.

Ne întoarcem pe potecă şi peste câteva minute ajungem la bariera de lângă cabana cetăţile ponorului. Trecem pe lângă cabană şi ajungem la o bifurcaţie unde alegem să mergem spre dreapta pe marcaj bandă roşie. De aici începe un urcuş destul de susţinut pe un drum care şerpuieşte între brazii seculari cu o diferenţă de nivel de 105m. Ajungem aproape de vârf în zona unui tăieri recente. Lângă marcajul bandă roșie apare marcajul punct roşu care este o cotitură spre belvederea Glăvoaia punctul nostru final. Poteca este presărată cu tufe de afine şi zmeură aromate!. În final după 20 de minute ajungem la una dintre cele mai spectaculoase belvederi din zona Padiş unde putem admira din depărtare atât Cetăţile Ponorului, tot Platoul Padiş cât şi Culmea Cârligate.

Cursuri pentru un om mai autonom https://incredibleromania.com

Peştera Meziad și alte 5 atractii de neratat în zona Roșia Bihor

1. Stejarul secular din Remetea

Obiectiv de neratat în drumul spre peştera Meziad, stejarul secular de la Remetea este un arbore bâtrân de circa 400 de ani. Arborele aparține uneia din cele mai mari specii de stejari din România, stejarul pedunculat. Acest stejar crește activ timp de 200 de ani, având o longevitate ce atinge frecvent vârsta de 500 – 600 de ani. Este ultimul supravieţuitor al unei păduri seculare care se întindea cândva între satele Remetea şi Meziad. Considerat o adevărată emblemă a comunei Remetea, stejarul secular de circa 25 de metri înălțime și cu un diametru de aproape doi metri. Se află chiar la marginea drumului comunal 764C care leagă centrul satului de localitatea Meziad.

2. Peștera Meziad

Trecem de localitatea Remetea, urmând localitatea Meziad unde în centrul localității se virează stânga, urmărind indicatoarele. În apropiere de parcare se găsește cabana Meziad unde se poate servi masa. Încă 10 minute de mers pe jos de la parcare și ajungeți la peșteră. Poteca trece valea și urcă până la portalul de 10m lățime și 16m înălțime.Este una dintre cele mai interesante peşteri amenajate în scop turistic din carstul Munţilor Apuseni şi are statut de arie naturală protejată, datorită bogăţiei şi diversităţii formațiunilor de peșteră, precum şi prezenţei uneia dintre cele mai mari colonii de lilieci din România.

Pe lângă depozitul de oase ce a aparţinut ursului de peşteră, descoperit în Sala Oaselor, în Peştera Meziadului au fost identificate şi urme ale existenţei omului preistoric. Accesul in pestera costa 30 de lei. Moara cu apă din Roșia se numără printre puținele mori care încă mai sunt în stare funcțională din județul Bihor. Așezată într-o zonă pitorească, destinația reușește să atragă numeroși turiști iubitori de natură și curioși de vechile tradiții.

3. Moara pe apă din Roșia

Ajungem la moară si suntem intampinati de proprietarul morii, domnul Burtic Gheorghe, care locuieşte langa moară cu sotia sa. Primitor si dornic să ne prezinte singura moară care mai funcţionează în prezent în zonă, domnul Burtic, ne trateaza ca pe invitati de cinste. Aflam de la dansul că moara a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, printr-un mecanism cu roată hidraulică cu palete, acţionată de dirijarea debitului văii. Dupa ce ne-a înveselit cu amintirile si binecuvantarile lui cu mir si tamaie si-a luat ramas bun de la noi printr-o demonstrație de cântat la vioara cu goarnă.

4. Peştera cu Cristale din mina Farcu Peştera

este singura peşteră din România accesibilă oricui îşi doreşte să descopere lumea strălucitoare a delicatelor cristale de calcit, accesibilă în trecut doar speologilor. Accesul în peșteră se face printr-o galerie minieră unde este amenajată o expoziție dedicată mineritului. Aici sunt expuse obiecte ce erau folosite în munca de zi de zi a minerilor, precum și diferite mostre de bauxită. După o incursiune în muzeul minier, traseul continuă spre peștera propriu zisă, care deşi este mică, este bogat împodobită cu cristale de forme diverse. Punctul terminus este un balcon, de unde vizitatorii pot admira celebrele discuri de Farcu și „Libelulele de cristal”. Accesul in pestera costa 30 de lei

5. Stanu Cârnului

Traseul porneşte din parcarea Peşterii cu Cristale din Mina Farcu, comuna Roşia. Pe primul panou pe lângă prezentarea traseului există şi o hartă stilizată a traseului. Traseul marcat cu punct albastru are o lungime de 1,3 km si porneşte cu un urcuş lejer pe păşunea comunală. Până la intrarea în pădure se mai întâlnesc 2 panouri tematice. La intrarea în pădure după 15 minute se atinge diferenţa maximă de 70 metri faţă de punctul de pornire.

De la intrarea în pădure se merge pe o potecă timp de 5 minute până la punctul de belvedere de la Stanu Cârnului (650 metri faţă de pornire). Aici este amenajat un balcon din lemn care se află la circa 1 metru de buza stâncilor care au circa 50 metri. Punctul de belvedere de la Stanul Cârnului oferă turiştilor o frumoasă panoramă asupra sectorului amonte al Văi Lazurilor.

https://www.instagram.com/alinablagatravel

https://www.alinablaga.com/