Șesul Craiului – Scărița-Belioara – Probabil cel mai frumos traseu de drumeție din Munții Apuseni
Șesul Craiului – Scărița-Belioara – Probabil cel mai frumos traseu de drumeție din Munții Apuseni
Rezervația naturală Scărița-Belioara reprezintă una dintre cele mai valoroase și reprezentative rezervații din Munții Apuseni. Rezervația cuprinde platoul Șesul Craiului, pădurea de pe vârful Scărița, precum și spectaculoasele abrupturi ce străjuiesc obârșiile văii Belioara. Rezervația are o suprafață de 450 ha și adăpostește multe specii rare de plante.
Traseul începe la baza abruptului,
după ultimele case din satul Belioara (care pe unele hărţi apare ca Poșaga de Sus) de la stâlpul de marcaj cu săgeţi indicatoare.Urcăm pe drumul de piatră ce o ia în stânga stâlpului cu săgeţi indicatoare, spre nord-vest. Acest segment de traseu merge în comun cu traseul marcat cu cruce roșie, ce vine de la mănăstirea Poșaga și urcă până în culme, în Șaua La Răscruce.
Trecem de o poartă din lemn și după 2 serpentine în pantă, drumul cotește la dreapta, urcând abrupt prin fânaţe. Intrăm în pădure și mergem cam 400 m după care traversăm o vale seacă și ne angajăm pe o potecă îngustă și abruptă, pe un sector stâncos. Urcăm cu atenţie, mai ales dacă plouă și stânca este udă.
După circa 15 minute de urcare pe stânci, panta se mai domolește și intră în pădure. Ajungem lângă un izvor, cu apă bună, unde ne răcorim puţin. Urcăm destul de lejer timp de 15 minute prin pădure și ieșim într-o zonă scurtă cu ienuperi și apoi în Șaua La Răscruce, unde se află un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Suntem ghidaţi de stâlpii de de marcaj pe care sunt aplicate cele două marcaje.
Ne tragem sufletul după urcușul destul de susţinut și pornim mai departe spre un ultim urcuș după care ajungem în culme și la marginea Rezervaţiei Scăriţa-Belioara, lângă un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare.
Aici începe poteca tematică unde găsim 6 panouri informative așezate răsfirate pe traseu. Lungimea potecii tematice este de 1,2 km cu o diferență de nivel de 40m. Scărița Belioara se prezintă ca un rest al unui platou calcaros erodat de ape. Structura geologică diferită în partea nordică și sudică a dus la o diferențiere importantă de relief. Versanții nordici sunt domoli și împăduriți, în timp ce versanții sudici se prezintă sub forma unui abrupturi stâncoase și pereți verticali.
Ajungem la marginea abruptului unde cotim la stânga și suntem atenţi la potecă abruptă, chiar expusă.Intrăm într-o zonă de pădure înflorită foarte colorată care abundă de zmeură. La marginea rezervației, poteca intră într-o zonă dezolantă cu copaci căzuți datorită incendiilor de vegetație din trecut. Poteca şerpuieşte printre copaci doborâţi însă este clară.
Următorul sector al traseului coboară abrupt, în serpentine scurte, peste zone stâncoase, după care urmează un drum de exploatare forestieră, pătrunde în pădure și iese sub abruptul spectaculos Scărița-Belioara, cu perspective frumoase asupra peșterii Coșul Boului.
Trecem pe lângă câteva colibe părăsite dar pitorești și coborâm până în valea seacă a Răstoacei, la capătul traseului.Distanța parcursă de noi a fost de 12 km. Timpul parcurs cu mai multe opriri pentru poze a fost de 7 ore.